Ne cunoastem mereu sau doar uneori?

E foarte aiurea momentul in care, in diverse situatii, ai ocazia de a face cunostinta cu anumite persoane, de cele mai multe ori acestea fiind cunostinte de-ale prietenilor tai. Defapt nu, nu asta e aiurea, aiurea e faptul ca va prezentati fiecare, eventual schimbati doua vorbe la momentul respectiv, si, totusi, daca se intampla vreodata sa va reintalniti, va purtati ca si cand nu v-ati cunoscut niciodata. Eu personal sunt foarte confuza in aceste momente.

Vezi persoana respectiva, trece pe langa tine, singura sau nu, eventual se mai uita si lung asteptand un „buna” din partea ta, sau da sa salute si totusi nu o face, sau se preface ca se uita in telefon sau in alta parte.  E foarte aiurea momentul in care, in diverse situatii, ai ocazia de a face cunostinta cu anumite persoane, de cele mai multe ori acestea fiind cunostinte de-ale prietenilor tai. Defapt nu, nu asta e aiurea, aiurea e faptul ca va prezentati fiecare, eventual schimbati doua vorbe la momentul respectiv, si, totusi, daca se intampla vreodata sa va reintalniti, va purtati ca si cand nu v-ati cunoscut niciodata.

Eu personal sunt foarte confuza in aceste momente. Vezi persoana respectiva, trece pe langa tine, singura sau nu, eventual se mai uita si lung asteptand un „buna” din partea ta, sau da sa salute si totusi nu o face, sau se preface ca se uita in telefon sau in alta parte.  Cu siguranta, mai exista si exceptii; rare, dar totusi exista. Si dupa aceasta „revedere” te gandesti daca a fost vina ta, ca n-ai salutat, sau daca ai fi facut-o, daca nu ai fi primit un raspuns si ai fi aratat chiar penibil? Si aceste „revederi” pot deveni chiar numeroase, si ajungi la un moment dat ca prima oara cand v-ati intalnit, sa va aflati in ipostaza de a va face cineva cunostinta, si, totusi, sa auzi de la persoana cu pricina :”vai, dar deja ne cunoastem! „. Pai ne cunoastem, dar sa saluti nu stii? Ne cunoastem, dar uneori intervine si momentul hilar in care culmea, mai faceti cunostinta o data! Si unul dintre voi (sau chiar amandoi) e costient ca va stiti deja !

Vedeti voi, e cu dus si intors treaba asta. Dar mai exista si momentele in care vorbesti cu o anumita persoana o anumita perioada de timp si, din diverse motive, la un moment dat incepeti sa rariti aceasta relatie de prietenie/amicitie, cum vreti sa o numiti, si va purtati apoi ca si cum nici nu v-ati fi cunoscut vreodata, si nu neaparat din cauza ca ati incetat sa mai vorbiti datorita unui conflict, ca asa mai treaca-mearga. Pur si simplu nici „buna”nu va mai dati , de parca v-ati uitat deja, ca de uitat in adevaratul sens al cuvantului, n-ati facut-o! Si iar o dam in chestii penibile, de ti-e jena uneori sa te mai intalnesti cu diversi indivizi sau diverse individe.  Ca sa fie totul simplu, de ce nu putem da un simplu „buna” fiecare persoane pe care o cunoastem? Ca pana la urma ne-am prezentat, am schimbat si doua vorbe, ne cam doare gura sa salutam, macar asa, din bun simt? Eu cred ca-i mai simplu asa decat sa ne aruncam privirea in alta parte si sa ne prefacem ca suntem straini, zic si eu. . .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*