Scrisoarea dură a unui student român la Medicină în Germania, adresată statului Român

Un tânar român pe nume Codrin Tocuț, care studiază medicina in Germania, a publicat o scrisoare catre statul român, explicandu-le ce conditii ii ofera sistemul de sanatate din Germania si de ce România, pierde atat de multi medici care aleg sa profeseze in alte țări.

„Numele meu este Codrin Tocuţ, sunt student în anul 4 la medicină şi vreau să clarific câteva aspecte cu dumneavoastră. Din pur egoism, ca să-mi satisfac nevoile de a-i ajuta pe cei din jurul meu, fac gărzi (voluntariat) la UPU, adică la urgenţe. Pentru un student e descurajant iniţial să munceşti acolo, mai ales dacă e un spital mai slab dotat, dar te obişnuieşti relativ repede, mai ales dacă îţi place să înveţi şi să le alini altora suferinţa. Cei care vin aici, să nu vă imaginaţi că sunt oameni care poartă noua colecţie Cătălin Botezatu şi ultimul parfum de la Calvin Klein. Mulţumeşti cerului dacă au auzit de Ariel şi de deodorant; mulţi sunt bătrâni, care de multe ori, sărmanii de ei, nu au pe nimeni, aşa că de unde pretenţii? Nici nu am.
Prefer să mă pun în pielea lor şi să-i tratez pe toţi cu empatie, chiar dacă ei nu ne tratează pe noi aşa. Pe mine înţeleg, sunt ultima verigă din acest lanţ, dar din păcate nici medicii nu mai sunt trataţi cu respect. Bun. Să zicem că-i înţeleg, sunt bătrâni, nu au răbdare, nu înţeleg principiul triajului, care funcţionează aici, sunt întoctrinaţi de Antena 3 şi toată mass-media. Bun. Continuăm povestea. După ce începi să ai deja către 100 de ore acolo, după ce cunoşti oamenii şi te văd că eşti în stare să fii şi tu responsabil, începi deja să mai faci un vaccin, să pui o perfuzie, să iei sânge pentru analize etc.

Cu practicarea tuturor acestor manevre, vine şi riscul înţepării. M-am înţepat până acum? Da. Noroc c-am făcut-o doar cu ace sterile, dar la ce nebunie e câteodată aici, mă mir că încă nu m-am înţepat cu ace infectate. Ştiţi ce implică asta? Risc de HCV (virusul hepatic C), HIV şi altele. Multe altele, mai ales că boschetarii, alcoolicii şi tuberculoşii au aici abonament, ca la sală, în fiecare gardă. Ah, să nu vă imaginaţi că pacienţii infectaţi sunt o apariţie asemănătoare cometei Halley. O, nu, din contra, vin des, iar dacă eu contactez ceva grav mi-am cam stricat viaţa. Pe vecie. Slavă cerului că n-am făcut-o încă. Sincer, nu cred că există medic care nu s-a înţepat de câteva ori în carieră, ce să mai zici de asistenţii medicali, dar e normal, asta e, riscul meseriei.

Aici se termină descrierea pasiunii mele şi vin reproşurile. Sper că ne putem tutui, nu de alta dar pretenţiile văd că încep să crească din partea domniei voastre şi sunt cam indignat. Rău. Tu crezi că minim 48 de ore pe săptămână, eu, ca rezident, o să suport să lucrez într-o cocină de spital, cu toţi îndoctrinaţii care se uită acum cu scârbă la cei ce poartă halatul alb, care nu pot să înţeleagă faptul că unul călcat de tramvai e mai important decât durerea lor de stomac şi care mai îmi fac scandal plus teoria ineficacităţii sistemului?
Tu crezi că o să suport înjurăturile beţivilor, scandalul boşorogilor îndoctrinaţi, scandalul şatrelor de ţigani pe 1050 de lei? Voi vă miraţi că medicii au ajuns în aşa hal încât să accepte plicul băgat în buzunarul ăla larg al halatului alb? Sunt convins că nu-i o mândrie, e un fel de prostituţie, au făcut-o să trăiască, pentru că nu poţi trăi cu banii ăia oferiţi de tine, de stat. Voi credeţi că eu o să-mi risc cel puţin 200 de ore lunar, adică aproape o treime din ea, să contactez toate bolile posibile, culminând cu SIDA respectiv hepatita C pentru banii ăia? Şi mai nou vreţi să obligaţi absolvenţii să rămână aici n ani sau să vă dea banii înapoi? 1200 de euro înmulţit cu 6, cel puţin unde studiez eu. Adică 7200 de euro, adică bani pe care îi faci în 3 luni de muncă în Germania, unde ai materiale, unde nu lucrezi într-o cocină, că la restul sigur te expui.

În loc să merg în club eu mergeam la bibliotecă, la gardă şi la învăţat de limbi străine. Da’ ştiţi ceva? Nu vă doresc să fiţi trataţi de rezidenţii ăia care în loc să meargă la cursuri mergeau la păcănele şi la club. Nu vreau să fiţi trataţi de rezidenţii ăia care s-au întâlnit cu profesorul lor de specialitatea pe care şi-au ales-o pentru prima oară la examen, în ciuda faptului că asta meritaţi, cel puţin la banii ăştia. Voi credeţi că o să muncesc pe 1050 de lei 5 ani ca să risc să devin un mediocru de specialist în România, totul ca să ajung şomer, sau să fiu obligat să muncesc într-o localitate anonimă la 70 de kilometri de oraşul unde am studiat? Să faceţi voi asta pe nici 300 de euro, că eu n-o fac. Cu 300 de euro eu fac o gardă dincolo.

Cu toată părerea de rău, poate lipsit de modestie, vă spun: valorile pleacă, vă lasă în urmă. Şi nu e vorba de mine, e vorba de alţii, poate mult mai buni. Aş vrea să-i bag şi eu statului român un plic alb cu 7200 de euro după câteva luni de rezidenţiat dincolo, dar sunt convins că nu s-ar simţi umilit că trebuie s-accepte asta. Iar celor ce ne-acuză, împinşi de la spate de mass-media, vă aşteptăm cu cel mai mare drag prin Viena şi München, fără plicuri, fără umilinţe. Vă doresc să nu fiţi trataţi de o bună parte din cei ce termină medicina aici şi sper să vă trataţi valorile cu mult mai mult respect.

Cu mult drag, Codrin T.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*